Se alege praful de "arta lui Vela"

06.10.2017

Avem cu toţii încă vie memoria vestitelor vernisaje de sculptură de la Primăria Municipiului Caransebeş, în care eram informaţi (sau dezinformaţi) că acestea au costat foarte puţin comparativ cu evaluarea făcută ulterior de maestrul Pavel Şuşară. Este adevărat că niciodată nu a fost prezentată cuiva, cu atât mai puţin Consiliului Local, vreo fişă de inventar a acestor (de acum) opere de artă, din care să reiasă preţul de achiziţie şi cel de inventar, aruncându-se doar în spaţiul public sume extraordinar de mari ale valorii de piaţă pentru aceste sculpturi. De asemeni, nimeni nu a pomenit nimic despre sumele (dacă au existat sau nu), plătite pentru evaluarea acestor sculpturi. Dar să nu fim cârcotaşi pentru că părerile caransebeşenilor vizavi de aceste sculpturi sunt împărţite. Unii zic că sunt prea multe, iar alţii că sunt prea puţine. Printre cei care susţin că sunt prea puţine se numără şi edilul şef al urbei, Felix Borcean, care a mai finanţat în acest an încă o ediţie a taberei de sculptură. Este adevărat însă că acum, se găseşte într-un mare impas. Nu ştie unde să le monteze. Noi nu putem decât să îl înţelegem, ţinând cont de faptul că în oraş nu a mai rămas niciun metru fără statui, iar în afara oraşului nu găseşte teren, toate terenurile care s-ar fi pretat amenajării unui parc fiind deja vândute de Marcel Vela. Spre exemplu, terenul din Valea Cenchii unde se află actualul parc de sculptură. După ce iniţial a fost al Consiliului Local, Marcel Vela l-a vândut cu numai 2 euro/mp firmei SC PANGRAM RESIŢA, firmă care la vremea respectivă avea acţionar majoritar pe nimeni altul decât Ioan Popa, actualul primar al Reşiţei. Faptul că acesta este naşul de botez al nepoatei lui Marcel Vela nu se pune, deci preţul de 2 euro/mp a fost unul corect. Se pune însă faptul că statuile (considerate acum obiecte de patrimoniu al Mun. Caransebeş) au fost amplasate fără niciun fel de documentaţie (cu atât mai puţin vreo autorizaţie de construire) pe un teren privat. Se pune şi faptul că între Consiliul Local al Mun. Caransebeş şi SC PANGRAM nu există niciun contract de comodat sau de închiriere, maestrul Ioan Cojocariu declarând că a fost doar o înţelegere verbală.Suntem curioşi cine a semnat această înţelegere verbală despre care face vorbire Ioan Cojocariu. Mai grav este faptul că în contractul de vânzare-cumpărare al terenului există ca şi clauză de rezoluţiune nerealizarea investiţiei în termen de un an, clauză care nu a fost respectată de SC PANGRAM şi la care niciodată primăria condusă de Marcel Vela nu a apelat (oare de ce?). Practic, Consiliul Local Caransebeş, prin primar Marcel Vela, era obligat să ia înapoi cei 10.000 mp de teren, iar SC PANGRAM să piardă şi terenul, şi banii. În schimb, primăria transformă terenul SC PANGRAM într-un parc de sculptură, montând sculpturile pe un teren privat. Ce s-ar putea spune - "curat/murdar"?

Legalitatea acestor tranzacţii ar fi unul dintre aspecte, însă cel mai dureros este faptul că, după ce Consiliul Local a investit bani, artiştii au investit efort şi imaginaţie în aceste lucrări, unele dintre ele au dispărut, iar altele sunt într-o stare de degradare maximă, devenind deja pericol public. Ne referim aici la parcul de sculptură în lemn din zona Gugulanul. Vă prezentăm mai jos câteva imagini cu starea de degradare a mai multor sculpturi.


Nu punem nicio clipă la îndoială valoarea proiectelor artiştilor, însă ne putem întreba dacă materialul pus la dispoziţie de marele maestru Ioan Cojocariu (zis Coajă), a corespuns cerinţelor sculptorilor sau a încercat să facă "economii" - aşa cum numai el "ştie" să le "facă". O întrebare ar fi cum au fost scăzute din inventar (dacă au fost) statuile care nu mai există? Exemplu: lucrarea "Androgin", a sculptorului Bogdan Raţă. Cine e respnsabil pentru dispariţia ei? Altfel spus, cine s-a ocupat de întreţinerea periodică a acestor lucrări făcute din bani publici (banii caransebeşenilor), care au ajuns să putrezească? Oare primarul Felix Borcean nu vede aceste lucruri? Grupul PSD este acuzat permanent că analizeză trecutul, însă îl informăm că aceste sculpturi au fost catalogate drept "opere" (conform evaluărilor unor specialişti), care actualmente se află în gestiunea domniei sale. Are doar 2 alternative: să le scadă din inventar casându-le sau să le restaureze (cele care mai pot fi restaurate - bineînţeles cu aceeaşi sculptori), varianta a doua însemnând alţi bani, altă "distracţie". Ca şi o concluzie, credem că toţi aceşti bani însumaţi puteau fi folosiţi în scopuri mult mai nobile şi mai utile caransebeşenilor.